Acum două luni am observat o chestie ce m-a speriat: lângă stadionul Dan Păltinișanu, sus pe faimosul ecran pe care Robu se gândea să-l facă cinema drive-in, există o bucată de metal desprinsă din prinderile sale, care se bălăngăne liberă, așteptând să vină un vânt mai serios să o dea jos.
Acuma, eu nu sunt inginer și nici nu cred că sunt protagonistul Poveștii Prostului, însă cred că dacă acea bucată de metal cu marginile foarte subțiri cade de acolo și aterizează pe o persoană, orice parte a persoanei pe care o atinge acel metal va fi desprinsă de aceasta. Așa cred eu, nu știu ce să zic.
Am făcut, așadar, o sesizare la Primăria Timișoara, prin aplicația de mobil dedicată. La urma urmei, am mai făcut sesizări prin aplicație și acestea chiar s-au rezolvat, deci sigur cineva le citește. Asta se întâmpla pe 22 aprilie. Două luni mai târziu, sesizarea mea este în statusul “deschisă”, iar ghilotina e tot acolo.
Diferența poziției dintre pozele din 14 și 17 iunie arată clar că nu s-a umblat la ea, nu a fost fixată măcar ca soluție temporară, ci fiecare rafală de vânt o mută și o slăbește, până când se va rupe și va răni (sau mai rău) pe cineva.
Și chestia e că aia e zonă strict pietonală, sâmbăta e piață volantă (unde e plin de oameni), iar în restul timpului se face jogging, se plimbă copii cu biciclete, adolescenți cu role sau pur și simplu își scot părinții copiii la plimbare. Ba iaca, au trecut pe acolo câteva mii de oameni acum două săptămâni, când a fost festivalul de muzică retro.
E o tragedie care atârnă de un fir de ață, iar Primăria Timișoara nu face nimic în legătură cu asta. Nu a învățat din propriile-i greșeli, din cazul în care poarta de intrare în oraș, reabilitată pe genunchi și aparent fără toate autorizațiile, a ucis un tânăr de 24 de ani. Probabil așteaptă începerea demolării stadionului, în toamnă sau când o fi, pentru a nu trimite pe cineva să facă două drumuri.
Până atunci, mi-e frică pentru viața mea și a familiei mele de fiecare dată când trec pe acolo. De abia aștept alegerile locale.